instanță
cerere, memoriu înaintat unei autorități judecătorești pentru rezolvarea unui litigiu (vezi și primă instanță).
Termeni explicați pe înțelesul tuturor. Caută după cuvânt cheie sau navighează alfabetic.
Termeni cu litera I
cerere, memoriu înaintat unei autorități judecătorești pentru rezolvarea unui litigiu (vezi și primă instanță).
organ de jurisdicție, însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice.
instanță judecătorească care are autoritatea de a judeca apelurile sau contestațiile pronunțate de o instanță inferioară.
modalitate de participație prevăzută de Codul Penal și care constă în determinarea unei persoane să comită o infracțiune.
persoană care cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșeascã o faptă prevăzută de legea penală.
organ de specialitate cu personalitate juridică aflat în subordinea Ministerului Justiției, ce are ca scop asigurarea, pe baze științifice, a prevenirii și controlului criminalității.
fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor (efectuată de procuror sau de judecător).
act, probă scrisă prin care se atestă existența unui drept.
prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte; - măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice; - interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. interdicție de a ocupa anumite funcții - pedeapsă complementară care constă în interzicerea temporară sau definitivă a dreptului unei persoane condamnate de a deține anumite funcții, profesii sau activități, în special cele care au legătură cu natura infracțiunii comise.
pedeapsă complementară care constă în interzicerea temporară sau definitivă a dreptului unei persoane condamnate de a deține anumite funcții, profesii sau activități, în special cele care au legătură cu natura infracțiunii comise.
procesul prin care părțile (acuzarea și apărarea) adresează întrebări martorilor pentru a obține informații relevante cu privire la faptele cauzei.
interogare efectuată de partea care a chemat martorul în instanță (de exemplu, acuzarea sau apărarea) și la care întrebările sunt adresate pentru a obține o mărturie clară și detaliată, susținând cazul părții respective.
etapă în cadrul unui proces juridic, în special în sistemele acuzatoriale, unde părțile implicate în proces au posibilitatea de a pune întrebări martorilor aduși de partea adversă, pentru verificarea credibilității și acurateței mărturiilor și clarificarea faptelor prezentate și evidențierea eventualele contradicții sau neconcordanțe în declarațiile martorilor.
mijloc procedural de probă constând în întrebările adresate de instanță unei părți, cu privire la fapte personale relevante pentru cauză, și în răspunsurile acesteia, consemnate pentru lămurirea procesului.
procesul de analiză și înțelegere a sensului și semnificației legilor sau regulilor juridice.
cererea unui terț de a intra într-un proces pornit de alte părți, pentru a-și apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părți din acel proces.
pedeapsă complementară care constă în: dreptul de a alege sau de a fi ales, de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie.
(parte într-un proces) care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac.
(teritoriu ~) - zonă care cuprinde suprafața construită și construibilă a unei localități; vezi și extravilan.
caracteristică a unor valori sociale care creează obligația respectării lor de către toți membrii societății (exemple: inviolabilitatea persoanei, a domiciliului, a secretului corespondenței etc.); încălcarea acestei obligații constituie infracțiune (exemple: viol, violare de domiciliu, violare a secretului corespondenței etc.).
Lasă numele, prenumele și numărul tău. Te sunăm cât putem de curând — gratuit, fără obligații.