Glosar juridic

R

Recurs

Cale de atac extraordinară împotriva unei hotărâri definitive.

R

raport juridic

relație între persoane sau entități care derivă din norme legale sau contractuale și care apare atunci când acestea sunt implicate într-o situație legală, fie că este vorba despre drepturi și obligații, dispute sau alte aspecte reglementate de lege.

R

răspundere

consecință rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale; - obligația de a răspunde pentru un prejudiciu provocat. răspundere civilă - obligația debitorului care nu a executat contractul sau a săvârșit, în afară de contract, o faptă păgubitoare, de a repara prejudiciul cauzat astfel. răspundere civilă delictuală - specia de răspundere juridică prin intermediul căreia o persoană care a cauzat alteia un prejudiciu este obligată să-l repare. răspundere colectivă - răspundere a unui organ colegial, în întregul său, pentru executarea obligațiilor ce intră în atribuțiile sale potrivit legii. răspundere contractuală - răspundere legată de obligațiile asumate în cadrul unui contract când părțile implicate au obligația de a respecta termenii și condițiile stipulate în acordul lor. răspundere disciplinară - obligația de suportare, de către angajatul care a încălcat regulile de disciplină a muncii, a unei pedepse (pedeapsă disciplinară). răspundere individuală - expresie care se referă la faptul fiecare persoană este răspunzătoare pentru propriile acțiuni, decizii și comportamente, deci un individ ar trebui să suporte consecințele faptelor sale, fie ele pozitive sau negative și să fie judecat doar pentru ceea ce a făcut el însuși, nu pentru acțiunile altora; sinonim: responsabilitate individuală. răspundere internațională - suportarea, de către statul care a încălcat anumite norme de drept internațional ori de către persoana fizică vinovată, a unor sancțiuni de ordin moral, politic, penal, precum și obligația de reparare a pagubelor astfel cauzate. răspundere materială - obligația angajatului de a repara paguba cauzată celui care l-a angajat. răspundere penală - obligația unei persoane care a săvârșit o infracțiune de a suporta consecințele legale ale faptei sale, respectiv pedeapsa stabilită de legea penală. răspundere pentru fapta altuia - formă a răspunderii civile delictuale, care presupune răspunderea unei persoane pentru fapta ilicită a unui minor sau a unei persoane puse sub interdicție. răspundere profesională - responsabilitatea pe care o profesie o poate impune membrilor săi; de exemplu, avocații, medicii și contabilii pot fi supuși răspunderii profesionale pentru nereguli sau erori în exercitarea profesiei lor.

R

răspundere civilă

obligația debitorului care nu a executat contractul sau a săvârșit, în afară de contract, o faptă păgubitoare, de a repara prejudiciul cauzat astfel.

R

răspundere civilă delictuală

specia de răspundere juridică prin intermediul căreia o persoană care a cauzat alteia un prejudiciu este obligată să-l repare.

R

răspundere colectivă

răspundere a unui organ colegial, în întregul său, pentru executarea obligațiilor ce intră în atribuțiile sale potrivit legii.

R

răspundere contractuală

răspundere legată de obligațiile asumate în cadrul unui contract când părțile implicate au obligația de a respecta termenii și condițiile stipulate în acordul lor.

R

răspundere disciplinară

obligația de suportare, de către angajatul care a încălcat regulile de disciplină a muncii, a unei pedepse (pedeapsă disciplinară).

R

răspundere individuală

expresie care se referă la faptul fiecare persoană este răspunzătoare pentru propriile acțiuni, decizii și comportamente, deci un individ ar trebui să suporte consecințele faptelor sale, fie ele pozitive sau negative și să fie judecat doar pentru ceea ce a făcut el însuși, nu pentru acțiunile altora; sinonim: responsabilitate individuală.

R

răspundere internațională

suportarea, de către statul care a încălcat anumite norme de drept internațional ori de către persoana fizică vinovată, a unor sancțiuni de ordin moral, politic, penal, precum și obligația de reparare a pagubelor astfel cauzate.

R

răspundere materială

obligația angajatului de a repara paguba cauzată celui care l-a angajat.

R

răspundere penală

obligația unei persoane care a săvârșit o infracțiune de a suporta consecințele legale ale faptei sale, respectiv pedeapsa stabilită de legea penală.

R

răspundere pentru fapta altuia

formă a răspunderii civile delictuale, care presupune răspunderea unei persoane pentru fapta ilicită a unui minor sau a unei persoane puse sub interdicție.

R

răspundere profesională

responsabilitatea pe care o profesie o poate impune membrilor săi; de exemplu, avocații, medicii și contabilii pot fi supuși răspunderii profesionale pentru nereguli sau erori în exercitarea profesiei lor.

R

rea-credință

comportament incorect care conduce cealaltă parte a unui proces la pierderea unui beneficiu, la reducerea unui drept, pe care partea în pierdere le poate solicita în integralitate.

R

rechizitoriu

cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, motivele pe care se sprijină acuzarea; vezi și: inculpare, discurs; - act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea acestuia în judecată.

R

recidivă

situația în care o persoană comite o nouă infracțiune după ce a fost deja condamnată definitiv pentru o infracțiune anterioară; atrage sancțiuni mai severe pentru infracțiunea ulterioară, având în vedere istoricul penal al persoanei.

R

recidiva postcondamnatorie

(recidiva propriu-zisă) - cazul când o persoană comite o nouă infracțiune după ce a fost deja condamnată definitiv pentru o infracțiune anterioară și și-a executat pedeapsa, a fost grațiată sau pedeapsa a fost suspendată.

R

recidiva postexecutorie

cazul în care persoana comite o nouă infracțiune după ce a executat efectiv pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară.

R

reclamant

persoană care se adresează justiției pentru a obține repararea unei nedreptăți, a unei pagube cauzate de cineva, în general pentru a i se recunoaște un drept.