juridic
care ține de drept, privitor la drept; vezi și persoană juridică.
Termeni explicați pe înțelesul tuturor. Caută după cuvânt cheie sau navighează alfabetic.
care ține de drept, privitor la drept; vezi și persoană juridică.
putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe; - ansamblul organelor care au competența de a judeca spețe de aceeași categorie; vezi și organ de jurisdicție; - teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea.
formulă latină despre o prezumpție care nu poate fi combătută de o probă contrarie.
totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; - analiza naturii dreptului și a sistemelor juridice; filozofia dreptului; - interpretare a unei situații neprevăzute de lege care capătă putere de lege.
formulă latină care indică faptul că o prezumție care poate fi combătută de proba contrarie.
totalitatea juraților care intră în componența curților cu juri, a unei instanțe de judecată.
(în dreptul roman) termen folosit pentru a desemna normele care se aplicau nu doar romanilor, ci și străinilor (gentes) și se baza pe principiile de echitate și justiție; - ( în dreptul internațional) normele care guvernează comportamentul statelor și organizațiilor internaționale.
formulă latină ce susține că stabilirea naționalității se face în funcție de locul de naștere al cetățeanului.
argument prin care o faptă penală poate să nu fie pedepsită, chiar dacă este prevăzută de legea penală.
totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe; - activitate fundamentală a statului, care constă în soluționarea litigiilor. justiție transformativă - abordare a soluționării prejudiciilor și conflictelor care urmărește repararea, asumarea răspunderii și schimbarea condițiilor sociale ce le-au produs, fără a se baza pe pedeapsă sau pe sistemul penal.
abordare a soluționării prejudiciilor și conflictelor care urmărește repararea, asumarea răspunderii și schimbarea condițiilor sociale ce le-au produs, fără a se baza pe pedeapsă sau pe sistemul penal.
pedeapsă capitală care constă în uciderea condamnatului cu pietre, de către întreaga comunitate (vezi și linșaj).
una dintre cele două laturi ale infracțiunii care constă în manifestările exterioare prin care se realizează acțiunea sau inacțiunea și se produc urmările socialmente periculoase.
una din laturile infracțiunii care constă în atitudinea conștiinței față de faptă concepută și urmările acesteia; are ca elemente: elementul subiectiv (vinovăția), mobilul și scopul.
în filozofia occidentală, concept care se referă la o abordare rigidă, formală și strictă a normelor, regulilor și legilor, cu un accent deosebit pe respectarea formalităților și procedurilor.
principiu potrivit căruia toate organele și organizațiile de stat, funcționarii, cetățenii și ceilalți locuitori sunt obligați să respecte legea.
procedură prin care se atestă de către organul competent fie semnătura de pe un înscris ca aparținând persoanei care l-a semnat, fie conformitatea unei cópii ori a unei traduceri.
bun material transmis printr-o dispoziție testamentară; - dispoziție testamentară prin care o persoană lasă după moartea sa, cu titlu gratuit, o parte din bunurile pe care le posedă. legat universal - dispoziție testamentară prin care o persoană lasă după moartea sa uneia sau mai multor persoane totalitatea bunurilor posedate.
dispoziție testamentară prin care o persoană lasă după moartea sa uneia sau mai multor persoane totalitatea bunurilor posedate.
beneficiarul unei dispoziții cuprinse într-un testament prin care i se lasă acelei persoane, cu titlu gratuit, un întreg patrimoniu sau o fracțiune din acesta sau unul sau mai multe bunuri.
Lasă numele, prenumele și numărul tău. Te sunăm cât putem de curând — gratuit, fără obligații.