prima instanță
instanță în compentența căreia este judecarea unui proces pentru prima dată.
Termeni explicați pe înțelesul tuturor. Caută după cuvânt cheie sau navighează alfabetic.
instanță în compentența căreia este judecarea unui proces pentru prima dată.
principiu potrivit căruia o lege nu poate produce efecte și pentru trecut.
drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, chiar ipotecari, în virtutea calității creanței sale.
ansamblul de probe (documente, martori, expertize etc.) care sunt prezentate și folosite într-un proces pentru a demonstra faptele în fața instanței.
confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.
formă de probă care nu furnizează o dovadă directă a faptului sau a concluziei pe care încearcă să o demonstreze, ci oferă indicii, situații sau circumstanțe care, atunci când sunt analizate împreună, pot conduce la o concluzie sau o deducție despre existența sau non-existența unui anumit fapt.
susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată.
formalitățile care trebuie îndeplinite pentru a supune o pretenție unui judecător.
procedură judiciară în cadrul căreia rolul administrării probelor revine exclusiv părților, judecătorul rămânând pasiv.
set de reguli și măsuri menite să accelereze și să eficientizeze procesul judiciar; se aplică atunci când inculpatul își recunoaște vinovăția și are ca efect reducerea duratei procesului, economisirea resurselor judiciare și oferirea unei soluții rapide și eficiente pentru părți.
(judiciar) - acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni.
proces care implică disputarea deciziilor administrative sau pentru a contesta hotărârile luate de organizațiile guvernamentale, cum ar fi agențiile și comisiile.
proces care implică dispute legate de drepturi civile, cum ar fi proprietatea, contractele și prejudiciul și care nu implică acuzații penale și nu duc la sancțiuni penale, ci la repararea daunelor sau la restabilirea drepturilor.
procedură juridică desfășurată fără prezența publicului sau a mass-media, în care accesul în sala de judecată este restricționat la părțile implicate, avocații acestora, judecătorii și, dacă este cazul, martorii chemați să depună mărturie.
proces care implică rezolvarea disputei între părțile implicate prin intermediul unui arbitru independent, în loc de instanța de judecată, utilizat în cazurile care implică drepturile comerciale și contractuale.
termen care se referă la elementul subiectiv al unei infracțiuni sau al unui delict, adică intenția sau conștientizarea persoanei care comite fapta.
drept stipulat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care precede posibilitatea unui recurs efectiv în fața unui tribunal, dreptul la o instanță independentă și imparțială, dreptul la un proces public care să respecte egalitatea de șanse și care să conducă la o judecată făcută într-un termen rezonabil.
tip de proces în care autoritățile judiciare au hotărât deja vinovăția acuzatului.
procedură juridică, reglementată prin Codul de procedură penală, având ca scop stabilirea existenței unei infracțiuni, identificarea autorului, aplicarea unei pedepse în cazul vinovăției și, după caz, repararea prejudiciului cauzat părții vătămate; vezi și drept procesual penal.
procedură judiciară deschisă publicului, în care oricine poate asista la ședințele de judecată, iar informațiile legate de desfășurarea procesului sunt accesibile, inclusiv prin intermediul mass-media.
Lasă numele, prenumele și numărul tău. Te sunăm cât putem de curând — gratuit, fără obligații.