În Republica Moldova, în ultimii ani se înregistrează aproximativ 9,5–9,9 mii divorțuri anual. Spre exemplu în 2024 au fost 9,5 mii divorțuri, la 14,8 mii căsătorii, ceea ce arată un nivel ridicat al divorțialității raportat la numărul căsătoriilor încheiate în același an.
Prin completările operate în materia dreptului familiei, desfacerea căsătoriei a fost scoasă, în anumite ipoteze, din paradigma exclusiv judiciară, fiind consacrate mecanisme alternative, mai suple și mai apropiate de logica autonomiei de voință a soților. Codul familiei al Republicii Moldova permite astăzi ca divorțul să fie realizat nu doar prin instanța de judecată, ci și pe cale administrativă, prin organul de stare civilă din cadrul Agenției Servicii Publice, precum și pe cale notarială, în condițiile Legii nr. 246/2018 privind procedura notarială. Această evoluție legislativă reflectă tendința de dejudiciarizare a raporturilor familiale necontencioase, în care intervenția statului nu mai are forma unui litigiu, ci a unei proceduri de constatare și formalizare juridică a consimțământului comun al soților.
Prin prezentul articol ne propunem să realizăm o analiză juridică a formelor de încetare a căsătoriei în dreptul familiei, cu evidențierea particularităților conceptuale, procedurale și practice ale fiecărei modalități. Cercetarea urmărește nu doar delimitarea teoretică a acestor instituții, ci și explicarea diferențelor lor aplicative, în funcție de temeiurile juridice, autoritatea competentă, efectele produse și gradul de intervenție al statului în raporturile familiale.
Elementele definitorii ale încetării căsătoriei
Încetarea căsătoriei reprezintă instituția juridică prin care raportul matrimonial, valabil încheiat, își pierde efectele pentru viitor. Ea se deosebește de nulitatea căsătoriei, deoarece nulitatea pune în discuție legalitatea încheierii căsătoriei, pe când încetarea privește o căsătorie valabilă, dar care nu mai poate continua din cauza unui fapt juridic sau a unui act juridic ulterior.
Elementele definitorii ale încetării căsătoriei sunt:
- Existența unei căsătorii valabil încheiate — încetarea operează doar asupra unei căsătorii care a produs efecte juridice.
- Intervenirea unui temei legal de încetare — căsătoria nu încetează arbitrar, ci numai în cazurile prevăzute de lege: decesul unuia dintre soți, declararea judecătorească a decesului ori divorțul/desfacerea căsătoriei. Codul familiei prevede că mariajul poate înceta prin divorț, în baza cererii unuia sau ambilor soți.
- Stingerea raportului juridic matrimonial pentru viitor — încetarea căsătoriei duce la dispariția calității de soț/soție și a obligațiilor personale specifice căsătoriei.
- Producerea unor efecte personale și patrimoniale — încetarea căsătoriei poate afecta numele de familie, regimul bunurilor comune, obligația de întreținere, raporturile cu copiii minori și eventualul partaj.
- Formalizarea printr-o autoritate competentă — în funcție de temei, încetarea căsătoriei se constată sau se realizează prin organul de stare civilă/ASP, notar sau instanța de judecată. ASP indică expres că divorțul poate fi realizat administrativ, iar în anumite cazuri litigiile rămase între soți pot fi soluționate ulterior de instanță.
Tipurile încetării căsătoriei
În dreptul familiei, încetarea căsătoriei are două mari forme:
I. Încetarea căsătoriei de drept, prin deces sau declararea judecătorească a decesului
Aceasta este forma naturală sau obiectivă de încetare a căsătoriei. Ea nu presupune conflict, consimțământ sau culpă, ci intervine prin dispariția fizică ori juridic constatată a unuia dintre soți.
Aici intră:
a) Încetarea prin decesul unuia dintre soți
Căsătoria încetează ca efect direct al morții unuia dintre soți, deoarece raportul matrimonial este unul personal, imposibil de continuat după deces.
b) Încetarea prin declararea judecătorească a decesului unuia dintre soți
Această modalitate intervine atunci când persoana este declarată decedată prin hotărâre judecătorească, producând efecte similare decesului real asupra statutului matrimonial.
II. Încetarea căsătoriei prin divorț sau desfacerea căsătoriei
Divorțul este forma juridică de încetare a căsătoriei în timpul vieții ambilor soți. Spre deosebire de deces, divorțul presupune o manifestare de voință — a ambilor soți, a unuia dintre ei sau, în cazurile prevăzute de lege, a tutorelui soțului aflat sub ocrotire judiciară.
Divorțul poate avea loc prin trei modalități principale:
1. Desfacerea căsătoriei pe cale administrativă, la organul de stare civilă / ASP
Această procedură este posibilă atunci când ambii soți sunt de acord cu divorțul și nu există neînțelegeri privind partajul bunurilor comune, întreținerea, educația și domiciliul copiilor minori ori întreținerea unuia dintre soți. Declarația se depune la organul de stare civilă din raza domiciliului unuia dintre soți sau de la locul încheierii căsătoriei.
De asemenea, legea admite desfacerea căsătoriei la cererea unuia dintre soți dacă celălalt este supus unei măsuri de ocrotire judiciară, a fost declarat dispărut sau a fost condamnat la privațiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.
2. Desfacerea căsătoriei pe cale judecătorească
Această modalitate intervine atunci când divorțul nu poate fi soluționat simplificat. Ea este necesară, în special, dacă soții au copii minori comuni și nu au ajuns la un acord privind întreținerea, educația și domiciliul acestora, dacă unul dintre soți nu consimte la divorț sau dacă, deși există acord, unul dintre soți refuză să se prezinte la organul de stare civilă.
Prin urmare, instanța intervine acolo unde divorțul capătă caracter litigios sau unde este necesară protejarea interesului copilului minor și clarificarea efectelor patrimoniale ori personale ale desfacerii căsătoriei.
3. Desfacerea căsătoriei pe cale notarială
Divorțul notarial reprezintă o formă modernă, necontencioasă, de încetare a căsătoriei prin acordul soților. În doctrină se menționează că, începând cu 1 martie 2019, notarul are competența de a desfășura procedura de desfacere a căsătoriei prin acordul soților, inclusiv în cazul soților care au copii minori comuni sau adoptați, cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 246/2018 privind procedura notarială.
Această formă evidențiază tendința de dejudiciarizare a raporturilor familiale neconflictuale, deoarece statul nu mai impune trecerea obligatorie prin instanță atunci când soții au ajuns la un acord complet și neviciat.
În sens larg, încetarea căsătoriei desemnează dispariția raportului juridic matrimonial printr-un temei legal ulterior încheierii sale. Aceasta poate avea loc fie ca urmare a unui fapt juridic obiectiv — decesul sau declararea judecătorească a decesului unuia dintre soți — fie ca urmare a unui act juridic de desfacere a căsătoriei, exprimat prin divorț. În acest din urmă caz, dreptul familiei distinge între divorțul administrativ, divorțul judiciar și divorțul notarial, fiecare având condiții, autorități competente și efecte procedurale proprii. Astfel, încetarea căsătoriei nu exprimă doar finalul unei relații personale, ci marchează transformarea statutului juridic al persoanei și reorganizarea consecințelor familiale, patrimoniale și parentale generate de căsătorie.
Informările din acest articol au caracter general și nu constituie relație avocat–client până la stabilirea unui mandat. Pentru decizii în cazul tău concret, recomandăm o consultație directă.