D
desecretizare
procesul prin care un dosar, o informație sau un document clasificat anterior ca secret devine accesibil publicului sau persoanelor autorizate, prin eliminarea statutului de confidențialitate care îi era atribuit.
Bibliotecă · Unelte juridice
Glosar juridic
Termeni explicați pe înțelesul tuturor. Caută după cuvânt cheie sau navighează alfabetic.
D
despăgubire
sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune.
D
desuetudine
situație juridică în care o normă de drept își pierde aplicabilitatea practică prin neutilizare îndelungată, fără a fi abrogată formal.
D
detector de minciuni
vezi poligraf.
D
detenția minorilor
măsura juridică prin care o persoană sub vârsta majoratului este privată de libertate ca urmare a comiterii unei infracțiuni, în contextul sistemului de justiție pentru minori, care are reguli speciale față de cel destinat adulților, având scopul de a proteja drepturile și interesele copilului și de a favoriza reabilitarea și reintegrarea socială.
D
deținut
persoană ținută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat.
D
deținut politic
persoană arestată, judecată și condamnată la pedeapsa cu închisoarea, pentru convingerile și activitățile sale politice.
D
deținut vulnerabil
deținut față de care se impune o supraveghere mai atentă și specializată din motive ca: orientare sexuală, dizabilități, tulburări psihice, etnie, infectare cu HIV sau cu alte boli contagioase, riscuri pentru siguranța penitenciarului etc.
D
devălmășie
vezi indiviziune.
D
dezincriminare
procesul prin care o lege care stabilește o infracțiune (o acțiune sau omisiune ilegală) este abrogată sau modificată astfel încât acea acțiune sau omisiune nu mai este considerată o infracțiune.
D
discurs (juridic)
discurs rostit de un orator în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a convinge că un fapt oarecare săvârșit de inculpat cade sau nu cade în vreuna din prescripțiile legii; altă denumire: pledoarie.
D
dispozitiv electronic de supraveghere(d)
echipament utilizat pentru monitorizarea mișcărilor și localizării unei persoane aflate sub control judiciar, arest la domiciliu sau eliberare condiționată; de obicei, este un brățară electronică atașată la gleznă și este conectat la un sistem centralizat de monitorizare (geolocalizare(d)).
D
dol
acțiune săvârșită cu rea-credință, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract.
D
domeniu public
ansamblu de bunuri mobile și imobile care aparțin statului sau altor colectivități, pus la dispoziție publicului sau destinat unui serviciu public.
D
domiciliu
loc unde cineva, avându-și locuința principală, este ținut în evidență de autorități și își exercită drepturile cetățenești.
D
donator
persoană sau o entitate care face o donație sau o contribuție voluntară de bunuri, bani sau alte resurse către o altă persoană, organizație sau cauză.
D
donație
convenție între două părți prin care una transmite celeilalte proprietatea unui bun material, fără să primească ceva în schimb; - act juridic care consfințește o donație; - bun material transmis prin donație.
D
dosar penal
set de documente și probe colectate în cursul anchetei și procesului unei infracțiuni.
D
dovadă
informații sau elemente de fapt prezentate într-un proces juridic pentru a susține sau respinge o anumită afirmație, o concluzie sau o cerere făcută de către părți; poate lua diverse forme, inclusiv mărturii orale, documente scrise, obiecte fizice, înregistrări video sau audio, expertize, martori etc.; vezi și indiciu, probă.
D
drept
totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat; - știință sau disciplină care studiază dreptul; - putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii. drept agrar - ansamblul normelor juridice aplicabile instituțiilor publice din agricultură, exploatațiilor agricole și bunurilor din patrimoniul lor, precum și activităților producătorilor agricoli. drept civil - ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convenite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. drept comercial - totalitatea regulilor juridice care se aplică comercianților în activitatea lor profesionalã și care se referă și la activitatea comercială. drept constituțional - ramură de drept ce reglementează forma de guvernământ a statului, funcționarea organelor statului după principiul separării puterilor în stat, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor etc. drept de abitație - drept real în temeiul căruia o persoană dobândește posesia și folosința asupra unei case pentru a locui în ea, singură sau împreună cu familia. drept de autor: - totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile sociale stabilite în legătură cu creația unei opere literare, artistice sau științifice; - totalitatea drepturilor morale și materiale recunoscute de lege creatorului unei astfel de opere; - sumă de bani care revine creatorului unei opere literare, artistice sau științifice din vânzarea, reprezentarea, reproducerea sau executarea operei. drept de creanță - drept civil, de care beneficiază o persoană care este subiect într-un raport juridic de obligație, denumită creditor, de a pretinde celeilalte părți, denumită debitor, îndeplinirea obligației acesteia. drept de folosință - drept care decurge din dreptul de proprietate, care conferă titularului dreptul de a utiliza bunul său și de a obține roadele. drept de proprietate - dreptul de a utiliza resurse, bunuri și servicii, obținute prin acordarea permisiunii respective. drept de proprietate industrială - ansamblu de drepturi ce pot fi deținute de o persoană juridică (fizică sau morală) asupra unei invenții, design industrial, semn distinctiv, etc. drept de uzufruct - dreptul unei persoane de a se bucura de lucrurile ce sunt proprietatea altuia, de a obține venit de pe urma acestora, însă cu îndatorirea de a le conserva. drept execuțional penal - ramură a dreptului penal care se ocupă cu punerea în aplicare a pedepselor și măsurilor dispuse de instanțele penale. drept financiar - ramură a dreptului care se ocupă cu normele și regulile care guvernează relațiile juridice în domeniul financiar; include reguli referitoare la colectarea, administrarea și cheltuirea banilor și a altor resurse financiare și reglementează activitățile financiare ale statului, ale instituțiilor financiare, ale companiilor și ale persoanelor fizice. drept la anonimat - măsuri specifice pentru a ascunde identitatea unei persoane în cadrul unui proces juridic, fiind înlocuită cu inițiale, coduri sau alte metode; vezi și protecția identității. dreptul la un proces echitabil(d) - principiu fundamental al drepturilor omului, care garantează oricărei persoane implicate într-un proces judiciar(d) (penal, civil sau administrativ) că acesta va fi desfășurat în mod corect, imparțial și conform legii, asigurând respectarea drepturilor fundamentale ale părților implicate. drept la viață privată - principiu fundamental în majoritatea sistemelor juridice, care protejează persoanele împotriva intervențiilor sau intruziunilor neautorizate în viața lor privată, în mod special în ceea ce privește informațiile personale, activitățile și spațiul personal. drept natural - teorie care susține că există principii și norme fundamentale de justiție, universal valabile, care provin din natura umană, rațiune sau o sursă transcendentă, și care sunt independente de legile create de oameni (cum susține pozitivismul juridic). drept național - ansamblul de norme juridice care reglementează relațiile sociale într-un anumit stat și care sunt create, aplicate și interpretate de către autoritățile naționale ale acelui stat. drept nepatrimonial - drepturile care nu au o valoare economică directă sau care nu sunt legate de bunurile materiale sau de interesele financiare ale unei persoane. drept penal - ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv; vezi și drept execuțional penal. drept penal european - set de norme și principii care reglementează aspectele penale în cadrul Uniunii Europene; include atât legislația națională a statelor membre, cât și instrumentele legislative și cooperarea între statele membre în domeniul penal. drept penal general - ramură a dreptului penal care se ocupă de principiile și normele de bază aplicabile în toate situațiile de infracțiuni și sancțiuni penale și care stabilește cadrul general al responsabilității penale, adică regulile care determină când o persoană poate fi trasă la răspundere penală și ce consecințe juridice decurg din săvârșirea unei infracțiuni. drept penal special - ramură a dreptului penal care se ocupă cu studiul și reglementarea infracțiunilor individuale și a sancțiunilor corespunzătoare acestora, concentrându-se pe descrierea și clasificarea infracțiunilor specifice prevăzute în legislația penală (cum ar fi omorul, furtul, violul, corupția) și stabilește pedepsele asociate fiecărei infracțiuni. drept real - drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat. drept subiectiv - concept care se referă la drepturile individuale pe care o persoană le deține în cadrul unei societăți; exemple: dreptul la proprietate, dreptul la liberă exprimare, drepturile consumatorului. dreptul concurenței - ansamblul normelor și reglementărilor adoptate de autoritățile de reglementare și legiuitori, care au ca scop prevenirea și sancționarea comportamentelor anticoncurențiale ale agenților economici.