Termeni explicați pe înțelesul tuturor. Caută după cuvânt cheie sau navighează alfabetic.
Termeni cu litera A
elemente care se referă la problemele esențiale ale litigiului, adică la drepturile și obligațiile părților implicate și care conțin substanța disputei, cum ar fi: examinarea drepturilor și intereselor, stabilirea faptelor, aplicarea normelor de drept material.
regulile și formalitățile care guvernează desfășurarea procesului și care privesc modul în care procesul este organizat și gestionat de instanță, asigurând respectarea unor standarde de echitate și legalitate: respectarea termenelor, respectarea normelor de competență, admisibilitatea probelor, legalitatea actelor de procedură.
faptă, acțiune violentă, criminală îndreptată contra vieții și integrității corporale a unei persoane , în special contra unui șef de stat sau de guvern.
act (oficial) prin care se atestă un titlu, un premiu, o demnitate; - pentru care s-a depus mărturie; - (despre cuvinte) care este prezent într-un text.
(persoană) care audiază un martor la un proces.
întrevedere (oficială) acordată (la cerere) cuiva de către o persoană care deține o funcție de răspundere; - ședință publică a tribunalului în care sînt ascultate părțile și pledoariile și în care este pronunțată sentința.
ascultare a unui martor, a depoziției acestuia (în legătură cu fapte care pot duce la lămurirea unui proces, a unei anchete, a unei situații conflictuale etc).
controlul autorizat, efectuat de un expert (auditor), în scopul de a emite o opinie independentă, pe baza unor documentații și care stabilește criterii de calitate.
persoană care locuiește în condiții de egalitate cu o familie dintr-o țară străină, pe care o ajută la îngrijirea copiilor și/sau treburi domestice.
care este conform cu realitatea, cu adevărul, care nu poate fi pus la îndoială sau contestat; - (despre acte) care este întocmit cu respectarea formelor legale.
procedură legală prin care un document sau un act juridic este validat și confirmat ca fiind autentic și conform legii de către o autoritate competentă, de obicei un notar public sau alt organ abilitat, dobândind o forță probantă sporită, fiind recunoscut oficial în fața autorităților și instanțelor de judecată. - totalitate a ștampilelor, peceților și mențiunilor scrise care dau unui act caracterul de autenticitate.
(despre acte) care este întărit, învestit cu formele legate; legalizat.
abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei.
declarare pe propria răspundere a unor detalii personale ca data și locul nașterii, domiciliul etc, semnată de declarant, care înlocuiește un certificat eliberat de o instituție publică.
act, text scris de mâna autorului; olograf.
persoană care s-a născut și a trăit pe teritoriul unde locuiește.
situația în care o persoană, prin propriile declarații sau acte, furnizează informații ori probe susceptibile să îi atragă răspunderea penală.
persoană care face, care produce sau comite ceva (eventual o infracțiune); făptaș.
modalitatea prin care persoana incompatibilă se abține să participe în procesul penal, dacă se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.
drept, putere de a comanda, de a da dispoziții; - organ al puterii de stat. autoritate competentă - persoană sau o organizație care are puterea, capacitatea sau autoritatea delegată legal pentru a îndeplini anumite funcții sau sarcini specifice. autoritate judiciară - instituție sau o persoană cu atribuții legale în cadrul sistemului de justiție, responsabilă de aplicarea și interpretarea legii, desfășurarea proceselor judiciare și asigurarea respectării drepturilor și obligațiilor juridice; exemple: instanțele de judecată, judecătorii, procurorii, organele de cercetare penală (poliția judiciară).
Lasă numele, prenumele și numărul tău. Te sunăm cât putem de curând — gratuit, fără obligații.