judecată
activitate a unei instanțe în legătură cu soluționarea unei spețe; – soluție dată unei spețe. judecată în apel - a doua etapă a fazei procesuale a judecății după judecarea în primă instanță și înaintea judecării în recurs, în care instanța de apel, superioară în grad, verifică legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în primă instanță pe baza materialelor din dosarul cauzei și a oricăror probe noi ce i se aduc. judecată în primă instanță - vezi judecată pe fond. judecată pe fond - judecată pe întreaga problemă litigioasă sau pe o parte a acesteia, când cauza a fost soluționată pe o excepție, iar avocatul poate să solicite casarea hotărârii cu trimitere la instanța inferioară pentru a se judeca fondul cauzei; dobândește autoritate de lucru judecat, dacă nu este supusă căilor de atac prevăzute de lege; altă denumire: judecată în primă instanță. judecată pe procedură - analiza și soluționarea aspectelor procedurale ale unui caz în cadrul unui proces judiciar, adică respectarea normelor legale și a regulilor de procedură care guvernează desfășurarea procesului, fără a aborda fondul litigiului.