P
prevalare
abuzul de putere al unei persoane în scopul obținerii unui avantaj; - situația în care o lege sau o regulă are prioritate față de alta, într-un anumit context.
Bibliotecă · Unelte juridice
Glosar juridic
Termeni explicați pe înțelesul tuturor. Caută după cuvânt cheie sau navighează alfabetic.
Termeni cu litera P
P
prezumtiv
care urmează să moștenească o demnitate, o funcție etc. sau să succeadă pe cineva într-o demnitate, într-o funcție.
P
prezumție
concluzie trasă de lege sau de organul de jurisdicție asupra existenței unui fapt necunoscut și care nu poate fi dovedit direct, prin confirmarea unui fapt cunoscut.
P
prezumție de autoritate părintească comună
faptul că la încredințarea copilului niciunul dintre părinți nu ar avea prioritate.
P
prezumție de încredințare către mamă
formă de preferință maternă referitoare la încredințarea copilului.
P
prezumție de încredințare către tată
formă de preferință paternă referitoare la încredințarea copilului.
P
prezumție de nevinovăție
considerare a unei persoane acuzate și implicate într-un proces penal ca nevinovată și tratată ca atare până la pronunțarea sentinței judecătorești.
P
prima instanță
instanță în compentența căreia este judecarea unui proces pentru prima dată.
P
principiul neretroactivității
principiu potrivit căruia o lege nu poate produce efecte și pentru trecut.
P
privilegiu
drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, chiar ipotecari, în virtutea calității creanței sale.
P
probatoriu
ansamblul de probe (documente, martori, expertize etc.) care sunt prezentate și folosite într-un proces pentru a demonstra faptele în fața instanței.
P
probă
confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.
P
probă circumstanțială
formă de probă care nu furnizează o dovadă directă a faptului sau a concluziei pe care încearcă să o demonstreze, ci oferă indicii, situații sau circumstanțe care, atunci când sunt analizate împreună, pot conduce la o concluzie sau o deducție despre existența sau non-existența unui anumit fapt.
P
probă cu martori
susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată.
P
procedură
formalitățile care trebuie îndeplinite pentru a supune o pretenție unui judecător.
P
procedură acuzatorială
procedură judiciară în cadrul căreia rolul administrării probelor revine exclusiv părților, judecătorul rămânând pasiv.
P
procedură simplificată
set de reguli și măsuri menite să accelereze și să eficientizeze procesul judiciar; se aplică atunci când inculpatul își recunoaște vinovăția și are ca efect reducerea duratei procesului, economisirea resurselor judiciare și oferirea unei soluții rapide și eficiente pentru părți.
P
proces(d)
(judiciar) - acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni.
P
proces administrativ
proces care implică disputarea deciziilor administrative sau pentru a contesta hotărârile luate de organizațiile guvernamentale, cum ar fi agențiile și comisiile.
P
proces civil
proces care implică dispute legate de drepturi civile, cum ar fi proprietatea, contractele și prejudiciul și care nu implică acuzații penale și nu duc la sancțiuni penale, ci la repararea daunelor sau la restabilirea drepturilor.