Termeni explicați pe înțelesul tuturor. Caută după cuvânt cheie sau navighează alfabetic.
Termeni cu litera P
procedură juridică desfășurată fără prezența publicului sau a mass-media, în care accesul în sala de judecată este restricționat la părțile implicate, avocații acestora, judecătorii și, dacă este cazul, martorii chemați să depună mărturie.
proces care implică rezolvarea disputei între părțile implicate prin intermediul unui arbitru independent, în loc de instanța de judecată, utilizat în cazurile care implică drepturile comerciale și contractuale.
termen care se referă la elementul subiectiv al unei infracțiuni sau al unui delict, adică intenția sau conștientizarea persoanei care comite fapta.
drept stipulat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care precede posibilitatea unui recurs efectiv în fața unui tribunal, dreptul la o instanță independentă și imparțială, dreptul la un proces public care să respecte egalitatea de șanse și care să conducă la o judecată făcută într-un termen rezonabil.
tip de proces în care autoritățile judiciare au hotărât deja vinovăția acuzatului.
procedură juridică, reglementată prin Codul de procedură penală, având ca scop stabilirea existenței unei infracțiuni, identificarea autorului, aplicarea unei pedepse în cazul vinovăției și, după caz, repararea prejudiciului cauzat părții vătămate; vezi și drept procesual penal.
procedură judiciară deschisă publicului, în care oricine poate asista la ședințele de judecată, iar informațiile legate de desfășurarea procesului sunt accesibile, inclusiv prin intermediul mass-media.
document în care este notat pe scurt conținutul discuțiilor desfășurate și a hotărârilor adoptate la o adunare sau ședință ori prin care se consemnează o constatare, un acord etc.
împuternicire legalizată, oficială prin care o anumită persoană investește cu puteri depline pe o altă persoană pentru a acționa în numele ei într-o anumită situație dată.
membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; - magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public. procuror general - magistrat care este la conducerea ministerului public.
magistrat care este la conducerea ministerului public.
acțiunea de vandalism, furt sau distrugere a unui mormânt ori a altui loc în care o persoană este înmormântată.
ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie.
profesie bazată pe munca intelectuală și exercitată de persoane neaflate în serviciu plătit (scriitor, pictor etc.) și care este membru într-un ordin profesional.
activitatea sau ansamblul de activități profesionale reglementate conform legii, care compun respectiva profesie.
utilizarea datelor și analizelor pentru a crea o descriere psihologică și comportamentală a unei persoane necunoscute care a comis o infracțiune.
text de lege care este în pregătire și a cărui inițiativă aparține guvernului.
act prin care șeful statului dispune publicarea și intrarea în vigoare a unei legi care devine executorie.
principiul conform căruia sancțiunile și măsurile luate de către instanțele judiciare sau alte autorități trebuie să fie proporționale cu gravitatea și circumstanțele infracțiunii sau faptei pentru care se aplică.
stăpânire deplină asupra unui bun; bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut; vezi și drept de proprietate.
Lasă numele, prenumele și numărul tău. Te sunăm cât putem de curând — gratuit, fără obligații.