proprietate comună în devălmășie
tip de proprietate comună în care mai multe persoane (coproprietari) dețin împreună un bun sau un ansamblu de bunuri, fără ca părțile lor să fie delimitate în mod concret sau divizibile în cote determinate.
Termeni explicați pe înțelesul tuturor. Caută după cuvânt cheie sau navighează alfabetic.
Termeni cu litera P
tip de proprietate comună în care mai multe persoane (coproprietari) dețin împreună un bun sau un ansamblu de bunuri, fără ca părțile lor să fie delimitate în mod concret sau divizibile în cote determinate.
proprietate care constă din terenuri și clădiri.
drepturile referitoare la: opere literare, artistice și științifice; interpretări ale artiștilor interpreți și execuții ale artiștilor executanți, fonograme și emisiuni ale radiodifuziunii; invenții în toate domeniile activității umane, descoperiri științifice.
drept de care se bucură un autor de a dispune după voie de operele sale literare sau artistice, putându-le edita, reproduce etc.
proprietate care aparține persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului sau unităților administrativ-teritoriale, fiind formate de obicei din orice bunuri, cu excepția celor aflate exclusiv în proprietate publică, și asupra cărora titularul sau proprietarul exercită posesia, folosința și dispoziția în interes propriu, însă în limitele determinate de lege.
proprietate care aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, fiind formată din bunuri care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.
act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc.; - extindere a competenței unui organ de jurisdicție în temeiul unei dispoziții normative.
măsuri pentru a preveni expunerea sau compromiterea identității unei persoane în cadrul unui proces juridic; vezi și dreptul la anonimat.
procesul prin care o hotărâre judecătorească sau un alt act legal (cum ar fi o decizie a unei autorități publice) este adus la îndeplinire, astfel încât să producă efectele prevăzute de lege; aceasta implică aplicarea forțată a unei sentințe, fie că este vorba despre o condamnare penală, recuperarea unei datorii, evacuarea dintr-un imobil sau alte obligații stabilite de instanță.
actul prin care o persoană este oficial acuzată de comiterea unei infracțiuni de către autoritățile judiciare, de obicei procurorul, în cadrul procesului penal; marchează trecerea de la statutul de suspect la cel de inculpat.
Lasă numele, prenumele și numărul tău. Te sunăm cât putem de curând — gratuit, fără obligații.