moravuri ușoare
purtări, practici imorale.
Termeni explicați pe înțelesul tuturor. Caută după cuvânt cheie sau navighează alfabetic.
purtări, practici imorale.
situație în care o persoană decedată nu are moștenitori legali sau cunoscuți; în acest caz, bunurile acelei persoane pot deveni "vacante" sau fără moștenitor imediat.
persoană care moștenește, care are drept de succesiune legală sau testamentară; - persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș.
denumire dată procedurii de acordare, la cerere, a cetățeniei de către organul de stat competent.
legătură juridică și politică dintre o persoană fizică sau juridică și un stat.
vezi "non bis in idem".
situație procesuală apărută ca urmare a faptului că organul de jurisdicție sesizat cu o acțiune civilă nu are capacitatea de a soluționa litigiul dintre părți.
decădere din drepturi a unui moștenitor vinovat de o faptă gravă față de cel pe care trebuia să îl moștenească și care conduce la excluderea lui de la succesiune.
neconformitate a unei cereri formulate în instanță cu regulile de drept care se aplică privind cererea respectivă.
vezi principiul neretroactivității.
vezi inocență.
expresie latină folosită pentru a desemna o declarație a inculpatului în fața instanței prin care acesta nu contestă acuzațiile, dar nici nu recunoaște explicit vinovăția; vezi și acord de recunoaștere a vinovăției(d).
expresie care denumește regula potrivit căreia o persoană nu poate fi urmărită ori judecată de două ori pentru aceeași faptă.
termen care se referă la absența uciderii, amenințări de ucidere, și condiții ce determină uciderea în societatea umană.
regulă juridică, care este generală, impersonală și instituită de autoritatea publică.
subdiviziune a unui act normativ penal care prescrie un comportament de urmat și stabilește sancțiuni pentru nerespectarea sa.
dispoziții prin care se prescriu reguli de desfășurare a procesului penal sau a oricărei alte activități judiciare, precum și sancțiunile aplicabile în cazul încălcării acestora.
funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc.
document juridic prin care se consemnează fapte, stări sau evenimente observate direct, servind ca probă sau element de referință în proceduri administrative ori judiciare.
act de procedură care constă în înștiințarea unei persoane printr-un agent judecătoresc sau prin poștă că un act juridic a fost sau va fi îndeplinit.
Lasă numele, prenumele și numărul tău. Te sunăm cât putem de curând — gratuit, fără obligații.