Glosar juridic

T

titlu executor

titlu sau act care îi permite beneficiarului să recurgă la executare silită.

T

traducător autorizat

persoană abilitată să efectueze traduceri de acte, de documente oficiale etc.

T

traducere autorizată

traducere făcută cu asentimentul autorului și aprobată de acesta; - traducere (de acte, documente oficiale) a cărei conformitate cu originalul este recunoscută de instituțiile statului.

T

trafic de copii

trafic de persoane în care victimele sunt copii.

T

trafic de influență

infracțiune care constă în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase săvârșită de o persoană care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să întreprindă a anumită acțiune.

T

transcriere

trecere într-un registru special a elementelor esențiale ale unui act juridic privitor la dobândirea, transmiterea sau stingerea unor drepturi reale imobiliare.

T

transmisiune

trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta.

T

tranzacție

convenție prin care părțile urmăresc evitarea ori stingerea unui litigiu existent între ele, făcându-și în acest scop concesii reciproce.

T

tranzacție imobiliară

act formal reglementat prin contracte legale și realizat în conformitate cu legislația imobiliară, care implică transferul sau acordarea drepturilor de proprietate, posesie, folosință sau dispoziție asupra unui imobil⁠(d), prin intermediul unor documente autentificate, cum ar fi actele de vânzare-cumpărare, închiriere, schimb sau donație.

T

tribunal

organ de jurisdicție care rezolvă litigiile dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice, precum și unele recursuri (extraordinare); - complet care judecă o cauză, un proces. Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene - instanță specializată a UE cu rolul de a prelua o parte din atribuțiile Tribunalului de Primă Instanță și anume cele care conferă competențe în ceea ce privește judecarea disputelor dintre UE și funcționarii săi publici. Tribunalul Penal Internațional - vezi Curtea Penală Internațională.

T

Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene

instanță specializată a UE cu rolul de a prelua o parte din atribuțiile Tribunalului de Primă Instanță și anume cele care conferă competențe în ceea ce privește judecarea disputelor dintre UE și funcționarii săi publici.

T

Tribunalul Penal Internațional

vezi Curtea Penală Internațională.

T

trimitere în judecată

actul prin care procurorul decide să sesizeze instanța de judecată cu privire la o persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, considerând că există suficiente probe pentru a susține acuzațiile în fața unui judecător; reprezintă trecerea de la faza urmăririi penale la faza de judecată în procesul penal.

T

tutelă

instituție care permite protejarea persoanei și patrimoniului minorului sub 14 ani și a celui ce a fost pus sub interdicție judecătorească; - autorizație acordată cuiva prin lege de a avea grijă de o persoană lipsită de capacitatea de a acționa independent sau de bunurile acesteia.

T

tutore

persoană care reprezintã pe minorul sub 14 ani și pe majorul pus sub interdicție.

U

ucidere

vezi omor.

U

ucidere la cererea victimei

formă distinctă de omor, caracterizată prin faptul că este comis la solicitarea expresă a victimei, în multe sisteme juridice fiind o infracțiune.

U

ultraactivitate

a unei legi penale - principiu juridic care se referă la situații în care există o schimbare legislativă între momentul comiterii faptei și momentul judecării acesteia și conform căruia o lege penală care a fost abrogată continuă să se aplice pentru faptele comise înainte de abrogare; vezi și legea penală mai favorabilă.

U

ultraj

infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii.

U

urmărire penală

prima etapă a procesului penal în care autoritățile competente, cum ar fi poliția sau procuratura, investighează o infracțiune pentru a aduna probe și a stabili dacă există suficiente dovezi pentru a pune sub acuzare o persoană, cu scopul de a identifica autorii unei infracțiuni, de a stabili circumstanțele în care a avut loc și de a colecta toate probele necesare pentru a putea susține acuzațiile în instanță.