Glosar juridic

I

inculpat

vezi acuzat.

I

indiciu

formă de probă circumstanțială, adesea o circumstanță care indică sau sugerează prezența unui anumit fapt sau eveniment, dar care nu furnizează o dovadă directă a acestuia; vezi și dovadă.

I

indiviziune

drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane îl au, pe cote-părți, asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizată; altă denumire: coproprietate, denumire arhaică: devălmășie.

I

infantilism legal

nivel scăzut al conștiinței juridice, un sentiment de responsabilitate în ceea ce privește comportamentul în cadrul legii, cunoștințe și atitudini juridice insuficiente.

I

infracțiune

încălcare a unei legi, a unui ordin, a unui tratat sau a unei reguli prestabilite; - faptă care prezintă pericol social, constând în săvârșirea cu vinovăție a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. infracțiune motivată de ură - tip de infracțiune atunci când victima este țintă din cauza apartenenței sale, reală sau presupusă, la un anumit grup social, de obicei, definit de rasă, religie, orientare sexuală, dizabilitate, etnie, naționalitate, vârstă, identitate de gen sau partid politic.

I

infracțiune motivată de ură

tip de infracțiune atunci când victima este țintă din cauza apartenenței sale, reală sau presupusă, la un anumit grup social, de obicei, definit de rasă, religie, orientare sexuală, dizabilitate, etnie, naționalitate, vârstă, identitate de gen sau partid politic.

I

inocență

lipsă de vinovăție a unei persoane cu privire la orice fel de crimă sau delict; altă denumire: nevinovăție.

I

instanță

cerere, memoriu înaintat unei autorități judecătorești pentru rezolvarea unui litigiu (vezi și primă instanță).

I

instanță judecătorească

organ de jurisdicție, însărcinat cu soluționarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice.

I

instanță superioară

instanță judecătorească care are autoritatea de a judeca apelurile sau contestațiile pronunțate de o instanță inferioară.

I

instigare

modalitate de participație prevăzută de Codul Penal și care constă în determinarea unei persoane să comită o infracțiune.

I

instigator

persoană care cu intenție, determină pe o altă persoană să săvârșeascã o faptă prevăzută de legea penală.

I

Institutul Național de Criminologie

organ de specialitate cu personalitate juridică aflat în subordinea Ministerului Justiției, ce are ca scop asigurarea, pe baze științifice, a prevenirii și controlului criminalității.

I

instrucție

fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor (efectuată de procuror sau de judecător).

I

instrument juridic

act, probă scrisă prin care se atestă existența unui drept.

I

interdicție

prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte; - măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice; - interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. interdicție de a ocupa anumite funcții - pedeapsă complementară care constă în interzicerea temporară sau definitivă a dreptului unei persoane condamnate de a deține anumite funcții, profesii sau activități, în special cele care au legătură cu natura infracțiunii comise.

I

interdicție de a ocupa anumite funcții

pedeapsă complementară care constă în interzicerea temporară sau definitivă a dreptului unei persoane condamnate de a deține anumite funcții, profesii sau activități, în special cele care au legătură cu natura infracțiunii comise.

I

interogare

procesul prin care părțile (acuzarea și apărarea) adresează întrebări martorilor pentru a obține informații relevante cu privire la faptele cauzei.

I

interogare directă

interogare efectuată de partea care a chemat martorul în instanță (de exemplu, acuzarea sau apărarea) și la care întrebările sunt adresate pentru a obține o mărturie clară și detaliată, susținând cazul părții respective.

I

interogare încrucișată

etapă în cadrul unui proces juridic, în special în sistemele acuzatoriale, unde părțile implicate în proces au posibilitatea de a pune întrebări martorilor aduși de partea adversă, pentru verificarea credibilității și acurateței mărturiilor și clarificarea faptelor prezentate și evidențierea eventualele contradicții sau neconcordanțe în declarațiile martorilor.