Glosar juridic

I

interogatoriu

mijloc procedural de probă constând în întrebările adresate de instanță unei părți, cu privire la fapte personale relevante pentru cauză, și în răspunsurile acesteia, consemnate pentru lămurirea procesului.

I

interpretarea normelor juridice

procesul de analiză și înțelegere a sensului și semnificației legilor sau regulilor juridice.

I

intervenție voluntară

cererea unui terț de a intra într-un proces pornit de alte părți, pentru a-și apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părți din acel proces.

I

interzicerea unor drepturi

pedeapsă complementară care constă în: dreptul de a alege sau de a fi ales, de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie.

I

intimat

(parte într-un proces) care se află în situația unui pârât în caz de recurs sau în altă cale de atac.

I

intravilan

(teritoriu ~) - zonă care cuprinde suprafața construită și construibilă a unei localități; vezi și extravilan.

I

inviolabilitate

caracteristică a unor valori sociale care creează obligația respectării lor de către toți membrii societății (exemple: inviolabilitatea persoanei, a domiciliului, a secretului corespondenței etc.); încălcarea acestei obligații constituie infracțiune (exemple: viol, violare de domiciliu, violare a secretului corespondenței etc.).

I

ipotecă

drept real accesoriu care grevează un imobil constituit în avantajul creditorului ca garanție pentru plata datoriei.

J

judecată

activitate a unei instanțe în legătură cu soluționarea unei spețe; – soluție dată unei spețe. judecată în apel - a doua etapă a fazei procesuale a judecății după judecarea în primă instanță și înaintea judecării în recurs, în care instanța de apel, superioară în grad, verifică legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în primă instanță pe baza materialelor din dosarul cauzei și a oricăror probe noi ce i se aduc. judecată în primă instanță - vezi judecată pe fond. judecată pe fond - judecată pe întreaga problemă litigioasă sau pe o parte a acesteia, când cauza a fost soluționată pe o excepție, iar avocatul poate să solicite casarea hotărârii cu trimitere la instanța inferioară pentru a se judeca fondul cauzei; dobândește autoritate de lucru judecat, dacă nu este supusă căilor de atac prevăzute de lege; altă denumire: judecată în primă instanță. judecată pe procedură - analiza și soluționarea aspectelor procedurale ale unui caz în cadrul unui proces judiciar, adică respectarea normelor legale și a regulilor de procedură care guvernează desfășurarea procesului, fără a aborda fondul litigiului.

J

judecată în apel

a doua etapă a fazei procesuale a judecății după judecarea în primă instanță și înaintea judecării în recurs, în care instanța de apel, superioară în grad, verifică legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în primă instanță pe baza materialelor din dosarul cauzei și a oricăror probe noi ce i se aduc.

J

judecată în primă instanță

vezi judecată pe fond.

J

judecată pe fond

judecată pe întreaga problemă litigioasă sau pe o parte a acesteia, când cauza a fost soluționată pe o excepție, iar avocatul poate să solicite casarea hotărârii cu trimitere la instanța inferioară pentru a se judeca fondul cauzei; dobândește autoritate de lucru judecat, dacă nu este supusă căilor de atac prevăzute de lege; altă denumire: judecată în primă instanță.

J

judecată pe procedură

analiza și soluționarea aspectelor procedurale ale unui caz în cadrul unui proces judiciar, adică respectarea normelor legale și a regulilor de procedură care guvernează desfășurarea procesului, fără a aborda fondul litigiului.

J

judecător

funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri.

J

judecător de instrucție

magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale.

J

judecător de pace

magistrat care conducea o judecătorie de pace.

J

judecătorie

instanță judecătorească având competența de a soluționa anumite cazuri prevăzute de lege.

J

judiciarizare a puterii

fenomenul prin care puterea judiciară (sistemul de justiție) joacă un rol tot mai activ și influent în deciziile și funcționarea altor sfere ale puterii statale, precum cea legislativă sau executivă.

J

jura novit curia

formulă latină ce indică prezumția că judecătorul cunoaște legea și că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea acesteia.

J

jurământ

procedură prin care un judecător cere martorilor într-un proces să promită solemn că vor spune adevărul.